CHAETODON OCELLATUS

 

    Pestele-Flutura cu Coada Patata, asa cum mai este el denumit, este raspandit in partea de vest a Oceanului Atlantic, cel mai des intalnit fiind din zona coastelor statului american Carolina de Nord si pana in dreptul tarmului brazilian. Curentul Golfului reuseste uneori sa raspandeasca ouale fecundate si mai spre nord pana in zona coastei statului Massachusetts si chiar pana in zona tarmurilor Canadei.

    Este raspandit si in apele de mica adancime din jurul tarmurilor Floridei, cu cateva aparitii sporadice in jurul Caraibelor. Puietul din aceasta specie sta ascuns in zonele abundentele in alge. Acesti pesti stau in grupuri mici de 4 - 5 exemplare, cautand hrana pe solul nisipos al apelor. Aceste caracteristici il fac diferit de ceilalti pesti-fluture. Se recomanda un acvariu cu un volum minim de 300 de litri de apa, cu destule locuri de ascunzatoare si spatiu de inot. Apa din bazin trebuie sa fie de o calitate foarte buna, o temperatura cu valori cuprinse intre 22 si 26°C, un pH care sa aiba variatii intre 8.1 si 8.4 si o gravitatie situata intre 1.020 si 1.025.

    Corpul lor este subtire, adanc si in forma de disc, finalizat cu o gura mica dotata cu dinti mici, dispusi ca la un pieptane. Au un colorit predominant alb, cu o dunga neagra care traverseasa vertical zona ochiului si merge dincolo de cap. La puiet, mai exista o dunga neagra, care incepe de la baza inotatoarei dorsale si tine pana la baza celei anale. O pata mare de culoare neagra este situata in zona moale de la baza inotatoarei dorsale si o pata mai mica, de aceeasi culoare, in partea posterioara a acestei inotatoare. O dunga subtire, de culoare galbena, strabate zona bronhiilor pana la baza inotatoarei pectorale. Inotatoarele dorsala, caudala si anala sunt de culoare galbena, in vreme ce, inotatoarele dorsala si anala au margini de culoare albastra. Acest peste sufera o transformare radicala, in ce priveste coloritul, pe durata noptii, prin aparitia unor dungi de culoare neagra pe corp. 

    La maturitate, acesti pesti ating o lungime maxima de aproximativ 20 cm, desi, in captivitate, lungimi medii de 7.6 pana la 15.2 cm sunt mult mai aproape de realitate. Pe durata zilei, ei se hranesc cu anemone oceanice si viermi inelari. Gura sa mica, in forma de proiectil, arata inclinatia acestui pesti pentru hranirea din crevase, acolo unde se ascunde prada sa. Dintii sai teposi aranjati in linie pe maxilar, la fel ca la un pieptane, sunt foarte utili in smulgerea si/sau sfasierea nevertebratelor, zooplanctonului, viermilor polychaete,  plantelor oceanice in evantai (Iciligorgia Schrammi) si a tunicatelor Urochorda, care alcatuiesc meniul sau.

    Reproducerea lor are loc la apus si implica numai perechile. Pestii implicati, se fugaresc reciproc in zona recifului, intr-un ritual specific de imprechere constand in miscari agile ale capului si miscari laterale ale corpului. Perechea se misca in cerc pana cand, unul din ei, rupe cercul si fuge urmat de celalalt partener. Studii si observatii, legate de actul propriu-zis al imperecherii, nu exista pana acum. Se presupune ca acest proces dureaza pe tot parcursul anului, cu un varf de sezon la inceputul verii. Dupa o zi de la fertilizare, puietul iese la iveala. Acesta migreaza rapid catre apele putin adanci ale recifurilor. Din pacate, numai o mica parte din ei ajung la destinatie, restul devin hrana pentru ceilalti predatori. Curentul Golfului reuseste sa duca aceste larve spre nord pana la tarmul canadian. Acestea nu vor supravietui datorita temperaturilor foarte scazute.